Mesajul Președintelui Republicii Moldova cu prilejul adoptării, acum 30 de ani, a Declarației de Suveranitate a Republicii Moldova

Stimați cetățeni ai Republicii Moldova,

Am onoarea să mă adresez astăzi dumneavoastră cu prilejul adoptării, acum 30 de ani, a Declarației de Suveranitate a Republicii Moldova.
Tocmai din secolul al XIV-lea, poporul Moldovei a tins să-și decidă de sine stătător soarta pe propriul meleag. Cu regret, de-a lungul istoriei au fost perioade de timp cînd moldovenii nu și-au putut exercita dreptul suveran de a purta întreaga responsabilitate pentru dezvoltarea politică, economică și culturală a țării. Dar, în pofida tuturor dificultăților, ei și-au cinstit întotdeauna istoria, cultura și credința.
Secolul al XX-lea a marcat mult istoria țării noastre prin evenimente glorioase și tragice. Generații la rând își amintesc cu tristețe cum au supraviețuit ruinelor și cruzimii celor două războaie mondiale, Holocaustului și represiunilor, deportărilor și foametei.
În același timp, ne amintim cu mândrie cum înaintașii noștri au participat la eliberarea Europei de fascism, cum au construit o țară modernă cu o economie prosperă și cum au asigurat, prin toate mijloacele, bunăstarea oamenilor.
Astăzi sărbătorim o dată importantă în istoria modernă a statului moldovenesc – cea de-a 30-a aniversare de la adoptarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Declarației de Suveranitate. Acum ne dăm seama mai mult ca niciodată că acest document este condiția indispensabilă a existenței statalității moldovenești. Sunt ferm convins că anume din 23 iunie 1990 trebuie să se numere zilele și anii de suveranitate și independență ai statului moldovenesc modern. Fiindcă anume în această zi țara noastră a obținut șansa istorică de a deveni un stat cu adevărat liber, unitar, democratic și de drept, pentru care au luptat predecesorii noștri. Din această zi, orice act juridic național sau internațional privind Republica Moldova intră în vigoare doar după aprobarea de către Parlament.
În același an, 1990, a fost înființată instituția Președintelui Republicii Moldova cu scopul de a consolida suveranitatea și sistemul constituțional ale țării, de a le garanta cetățenilor drepturile, libertățile și securitatea, pentru a eficientiza interacțiunea dintre organele de conducere ale statului și de administrare a acestuia. Așa a început o nouă perioadă în istoria statului nostru.
În ultimii 30 de ani s-au produs schimbări semnificative în multe domenii: politic, economic, social etc. Au fost realizate reforme pe dimensiunea constituțională, legislativă, politică, administrativă și economică. Eforturile pentru protejarea drepturilor și libertăților omului sunt consolidate în fiecare zi. Statul nostru a devenit mai deschis proceselor care au loc în lume, iar cetățenii Moldovei au câștigat libertatea de mișcare și dreptul de a se afirma în afara țării.
Evident, multe au rămas nerealizate. În 1990, dintr-un stat prosper, noi – în câțiva ani – am regresat semnificativ în toate domeniile. Pe lângă factorii obiectivi, cum ar fi destrămarea Uniunii Sovietice, ruperea legăturilor industriale și tehnologice, a relațiilor comerciale, o influență imensă au avut-o și factorii subiectivi. Or, controversele cu privire la problemele de identitate, limbă și adevăr istoric, care au răbufnit în dezbateri publice la începutul anilor ’90, și acum ne macină.
Cu toate acestea, de-a lungul istoriei sale, statul moldovenesc s-a format și s-a consolidat la intersecția diferitor civilizații, culturi, limbi, religii și interese geopolitice. Astfel, ne putem mândri cu natura multietnică, multiculturală, multinațională a țării noastre. Atitudinea respectuoasă a poporului moldovenesc față de diferențele specifice și lingvistice ale altor națiuni a constituit un element esențial pentru existența statului și pentru dezvoltarea sa ulterioară. Trăind în pace și armonie pe acest meleag, reprezentanții diverselor culturi, limbi de comunicare și confesiuni au contribuit plenar la consolidarea țării, la păstrarea statalității moldovenești pe parcursul a peste 600 de ani.

Stimați concetățeni,
Dragi compatrioți, tot astăzi se împlinesc exact 3 ani și jumătate din momentul când am depus jurământul în calitate de Președinte al Republicii Moldova, pe data de 23 decembrie 2016. Profit de această ocazie pentru a-mi împărtăși gândurile care mă preocupă după trei ani și jumătate de activitate. Consider oportun să vă prezint câteva realizări și câteva concluzii pe care le consider importante, în speranța că și dumneavoastră veți fi de acord cu ele.
Anii 2016-2020 au marcat o perioadă dificilă în istoria țării și înțelegem cu toții motivele dificultăților prin care a trecut Republica Moldova. Există opinia că, de la conflictul și nenorocirea de pe Nistru, din 1992, statul nostru n-a mai trecut prin provocări atât de dureroase ca cele trăite sub un regim oligarhic, care s-a instaurat în paralel cu furtul miliardului, pe un fundal de teroare și presiune asupra antreprenorilor, a funcționarilor și a oamenilor simpli, care a cauzat corupție la nivel înalt, abuz de putere, subordonare politică a organelor de drept, sărăcire a populației, ruinare a domeniilor educației și medicinii și relații grav afectate cu partenerii externi.
Înainte de a prelua funcția de președinte, dar mai ales în calitate de șef al statului aflat în opoziție cu regimul oligarhic, îmi era foarte clar că, pentru a fi salvată, Republica Moldova are nevoie de un set de abordări noi în politica sa internă și externă, are nevoie de câteva teze de guvernare foarte ferme, prin care să fie reparate daunele aduse de oligarhie, iar însăși oligarhia, în cele din urmă, să fie dată jos de la putere.

Prima abordare sau prima condiție pe care am considerat-o de maximă necesitate pentru Moldova a fost Echilibrul și mă refer aici la restabilirea echilibrului în relațiile externe, prin care să fie asigurată păstrarea relațiilor de prietenie și a parteneriatelor atât cu țările din Est, cât și cu cele din Vest, inclusiv cu vecinii noștri cei mai apropiați, România și Ucraina.
Moldova este o țară mică, cu un popor pașnic. Nu vrem să luptăm cu nimeni. Vrem să muncim și să fim prieteni cu toate țările din jurul nostru. Nu putem și nici nu vom fi prieteni cu cineva împotriva cuiva. Nu admitem să ne alăturăm unor sancțiuni îndreptate împotriva partenerilor noștri. Suntem un stat neutru și nu vom adera la niciun bloc politico-militar. Nu doar locuitorii Moldovei au nevoie de un stat suveran și neutru. Toți partenerii noștri, în Vest și în Est, au nevoie de suveranitatea și neutralitatea noastră.
Moldova este o țară europeană datorită istoriei și poziției sale geografice. Suntem o parte integrantă a regiunii est-europene. În același timp, soarta noastră este indispensabilă de spațiul eurasiatic. Astfel, prioritate pentru noi ar trebui să fie dezvoltarea unor bune relații de colaborare politică și economică cu partenerii noștri în cadrul zonelor de liber schimb ale Uniunii Europene și ale Comunității Statelor Independente.
Acum trei ani am declarat politica externă echilibrată ca o condiție importantă pentru asigurarea dezvoltării durabile a Republicii Moldova.
Pornind de la acest deziderat, din 2016 una dintre preocupările mele de bază a fost restabilirea parteneriatului strategic cu Federația Rusă, cu care Plahotniuc personal și regimul său au intrat în război politic deschis. Să ne amintim că în acei ani erau blocate exporturile moldovenești spre Rusia, au fost impuse interdicții reciproce pentru demnitari, iar zeci de mii de muncitori moldoveni riscau să fie deportați acasă. Astăzi, aceste probleme sunt rezolvate și au rămas în trecut. Datorită înțelegerilor la care am ajuns cu Președintele Vladimir Putin, au fost ridicate restricțiile pentru zeci de mii de migranți moldoveni care lucrează în Rusia. A fost relansat exportul de produse moldovenești pe piața rusă. La Chișinău, au avut loc două forumuri economice moldo-ruse, în cadrul cărora au fost încheiate zeci de acorduri privind realizarea în comun a unor proiecte investiționale. Republica Moldova a semnat un Memorandum de cooperare cu Uniunea Economică Eurasiatică și a obținut statutul de observator în această organizație.
Politica echilibrului am aplicat-o și în relațiile Moldovei cu Occidentul, fiind convins de necesitatea păstrării tuturor libertăților și înlesnirilor oferite de Uniunea Europeană pentru cetățenii moldoveni, am încurajat schimbul economic și cultural cu Europa și am stabilit personal cele mai bune contacte politice și de prietenie cu diverși lideri europeni. S-a înregistrat o ascensiune în dialogul bilateral cu mai multe state europene, în special Franța, Ungaria, Italia ș.a. De la tribuna Adunării Generale a ONU, am venit cu inițiativa de a ne fi oferite garanții internaționale pentru suveranitatea și neutralitatea Moldovei. Politica externă a Moldovei a devenit cu adevărat una multidimensională: au fost îmbunătățite acordurile cu China, Turcia, Japonia, Israel, Iran, Azerbaidjan, Armenia, Kazahstan, Japonia etc.
Slavă Domnului, avem relații bune de prietenie și cu vecinii, chiar dacă vecinătatea presupune uneori anumite nedumeriri sau declarații tari, cum se mai întâmplă între oamenii care împart un spațiu geografic comun, de care sunt preocupați în egală măsură.
A sosit momentul să trecem la consolidarea legislativă a acestei abordări. În viitorul apropiat, voi semna un decret prin care administrația prezidențială va fi responsabilă de elaborarea, în cooperare cu Parlamentul și Guvernul, a Conceptului politicii externe echilibrate. Acest document va trebui să completeze și să clarifice dispozițiile actualei Concepții de politică externă, adoptată în 1995, și să obțină forța unei legi organice. Noul Concept trebuie să conțină astfel de principii ale politicii externe a Moldovei, cum ar fi deschiderea, parteneriatul, buna vecinătate, respect reciproc, cooperare, bazat pe implementarea strictă a unei politici de neutralitate permanentă în relațiile cu alte state și organizații internaționale.
De promovarea unui echilibru m-am ghidat și în relațiile complexe din politica moldovenească, străduindu-mă să asigur stabilitatea socială și economică a țării atunci când exista riscul crizei guvernamentale, al abuzului de putere, al haosului și al destabilizării. M-am condus mereu de interesul poporului, nu de mofturile de moment ale unor sau altor politicieni, care încercau să facă experimente cu țara.

A doua condiție pe care am considerat-o necesară pentru a salva Moldova este Caracterul. Aflându-ne sub un regim oligarhic, deosebit de dur și viclean, foarte răzbunător, am realizat că nu vom putea scăpa de acesta fără a demonstra mult caracter și consecvență, atât din partea politicienilor, cât și a cetățenilor. Iar în iunie 2019, necesitatea caracterului s-a simțit mai acută ca oricând, întrucât atunci a existat o șansă reală de a scăpa țara de Plahotniuc și astăzi sunt mândru de faptul că în acel ceas critic mi-am făcut datoria, am știut să sfidez toate riscurile și amenințările, inclusiv în adresa familiei mele, și am dat lovitura fatală oligarhiei.
De caracter Moldova va avea nevoie și pe viitor, deoarece pericolul oligarhic mai este prezent, coruperea deputaților se face sub ochii noștri, iar unele partide din Parlament pot face în orice moment o coaliție de conjunctură cu oamenii oligarhilor, care vor să revină sau, cel puțin, să se răzbune. Iată de ce, vigilența noastră, a mea personală, nu va înceta nicio clipă, iar în cazul unei tentative de preluare a țării sub control oligarhic, voi apela la susținerea masivă a poporului, voi chema lumea în stradă și voi demonstra același caracter și voință ca în iunie 2019.
În ultimii ani, cea mai grea lovitură asupra economiei și a imaginii Republicii Moldova a fost dată de „furtul miliardului”. Este foarte important faptul că, în anul curent, noi am reușit să obținem rezultate vizibile în acest dosar și, în general, în lupta cu corupția. Oamenii și-au recăpătat speranța că va fi efectuată o investigație corectă și identificate persoanele vinovate în acest caz de rezonanță. Sunt convins că odată ce vom încheia cu succes cazul cu privire la „jaful miliardului”, noi vom putea, într-un final, să ne debarasăm de eticheta ofensatoare „stat capturat”.
Procurorul general trebuie să beneficieze de toate pârghiile și împuternicirile pentru a finaliza ancheta cu privire la „furtul miliardului”. Cazul trebuie trimis în judecată, iar infractorii trebuie să răspundă în fața legii.
Vorbind despre caracter, țin să remarc că pentru reîntregirea teritorială a țării, de asemenea, este nevoie de fermitate, multă insistență și efort în dialogul cu liderii de la Tiraspol și cu partenerii strategici implicați în rezolvarea definitivă a problemei transnistrene. Sunt sigur că Moldova poate avansa și pe această dimensiune în anii apropiați, cu schimbări pozitive surprinzătoare. În ultimii 30 de ani, Republica Moldova a fost zdruncinată de conflictul transnistrean, de criza găgăuză, de dispute lingvistice și ultimatumuri istorice. Am cedat emoțiilor și nu am putut să ne concentrăm asupra a ceea ce ne unește. Nu trebuie să transformăm istoria într-un instrument de luptă politică. Dacă vom urma această cale, ne condamnăm la conflicte permanente, care distrug tot ceea ce ne este drag ‒ pacea și armonia în țară, în familie și în suflet.

A treia condiție sau abordare de care Moldova a avut mereu nevoie este Responsabilitatea. Atunci când am învestit Guvernul Ion Chicu, am știut că ne așteaptă o etapă de muncă intensivă pentru refacerea economică a țării, dar nimeni, absolut nimeni dintre noi, nu s-a așteptat că vom fi loviți de o pandemie atât de puternică și dăunătoare pentru societate și pentru economie. În aceste condiții impuse de COVID-19, consider că am făcut tot posibilul, cu resursele pe care le aveam, să menținem din start o rată redusă a infectărilor, să depășim cu succes primul val al îmbolnăvirilor, pentru a-i oferi sistemului medical suficient timp să se mobilizeze și să gestioneze cât mai eficient situația.
Mai mult decât atât, în pofida unei crize de talie mondială, noi am reușit să oferim sprijin mediului de afaceri, să asigurăm plata pensiilor și salariilor, să identificăm noi surse de remunerare a medicilor, să ajutăm agricultorii și exportatorii și să ținem economia țării pe linia de plutire. Consider că responsabilitatea este cuvântul-cheie care a caracterizat guvernarea țării din toamna anului 2019 încoace și sunt convins că de responsabilitate maximă, de efort și dedicație va fi nevoie și de acum înainte, încă mulți ani, pentru a dezvolta Moldova așa cum ne dorim cu toții.
Consider, de asemenea, că doar o conducere la fel de responsabilă ca cea pe care o avem acum va fi în stare să mărească în continuare pensiile și salariile, inclusiv să dubleze remunerarea medicilor și a altor categorii profesionale, să mențină ordinea publică, să evite clivajele sociale, să modernizeze infrastructura drumurilor, să promoveze exporturile.
Este vital să dăm dovadă de responsabilitate și profesionalism atunci când este vorba de relansarea economică a țării. Vreau să reamintesc că pînă în 1975, în 30 de ani de la încheierea Operațiunii Iași-Chișinău și a Marelui Război pentru Apărarea Patriei, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost dezvoltată o economie națională modernă. Au fost edificate orașe noi, fabrici, uzine, școli și spitale, universități și institute de cercetare. Orașul Chișinău s-a transformat într-un adevărat centru cultural, științific, industrial, cu care se mândreau locuitorii săi și era admirat de oaspeții din întreaga republică și din alte țări. Este o dovadă a faptului că noi suntem capabili să obținem realizări economice semnificative.
Dar ce am construit noi în 30 de ani după 1990? Populația s-a redus cu mai mult de un milion de locuitori, peste o mie de întreprinderi industriale și-au încetat existența, s-au închis sute de școli, spitale, case de cultură. Majoritatea copiilor doresc să plece din Moldova. Oare aceasta își doreau deputații din Primul Parlament, care au proclamat suveranitatea Republicii Moldova la 23 iunie 1990? Sunt convins că nu.
Statul mai are o sarcină la fel de importantă – pregătirea unei noi generații de specialiști, în conformitate cu cerințele economiei moderne. În viitorul apropiat, noi vom avea nevoie de o nouă generație de medici, ingineri, agronomi, arhitecți, specialiști IT, care cunosc tehnologiile moderne și care sunt capabili să lucreze pe diferite platforme, în țară și în străinătate. Chiar și persoanele în plină forță de muncă au nevoie de susținerea statului pentru a obține noi cunoștințe.
Iată de ce sunt ferm convins că responsabilitatea este condiția fundamentală pentru crearea unui stat cu o economie puternica și o politică socială echitabila, iar fără conducători responsabili și profesioniști nimic nu poate fi realizat.

Ce-a de-a patra condiție pentru a asigura bunăstarea și stabilitatea socială a Republicii Moldova este păstrarea Valorilor noastre. Când vorbesc de valori, mă refer la religia creștină, la familia tradițională, la pacea interetnică, la protecția mamelor și copiilor, la salvarea demografiei și a genofondului național, dar și a mediului ecologic, a pădurilor și râurilor. Tot ce am moștenit de la părinții și buneii noștri trebuie să cultivăm și să transmitem în stare bună copiilor și nepoților – aceasta e datoria noastră de fii și fiice, de moștenitori ai acestui pământ, ai patrimoniului natural și ai culturii sale.
Pentru mine personal, Biserica, Familia și Pacea sunt lucruri sfinte și sunt sigur că la fel de sfinte ele sunt pentru majoritatea absolută a compatrioților mei. Să le prețuim și să le apărăm este nu doar obligația noastră civică, ci și o satisfacție spirituală și morală.
În 1990, poporul moldovenesc și-a îndeplinit dorința seculară: de a trăi într-un stat suveran și de a vorbi liber limba maternă. În lumea modernă, nu fiecare națiune are posibilitatea de a avea propria statalitate. Suntem mândri de istoria și cultura noastră. Trăim pe pământ moldovenesc, aparținem unui singur popor, indiferent de limbă și etnie. Încă învățăm să ne construim viața și să ne administrăm statul. Cred cu tărie că după noi vor veni generații mai bune decât noi, care, păstrându-și identitatea, limba și credința, vor consolida Republica Moldova.

********

Am vrut să fac mărturia acestor gânduri și preocupări ca să existe o claritate despre viziunea politică de care m-am condus în timpul mandatului de Președinte. Am considerat că pentru dumneavoastră, ca cetățeni, este important să cunoașteți tezele de care mă ghidez în actul de conducere a țării, iar pentru mine e la fel de important să aflu în ce măsură aceste teze sunt acceptate și susținute de dumneavoastră. Dacă sunteți de părere că Moldova de azi și de mâine are nevoie de Echilibru, de Caracter, de Responsabilitate și de Valori tradiționale, înseamnă că suntem într-un gând, înseamnă că am mers pe calea corectă în politică, înseamnă că privim în viitor cu aceleași speranțe și așteptări.

Stimați concetățeni!

Deja trei decenii, după aprobarea la 23 iunie 1990 de către Sovietul Suprem al RSS Moldova a Declarației de Suveranitate, Republica Moldova își creează un propriu destin și noi suntem abia la începutul unui drum lung și demn al statalității moldovenești. Pentru prima dată, țara noastră are posibilitatea să promoveze o politică spre care de 30 de ani tinde majoritatea populației țării noastre. Și nu avem dreptul să ratăm această mare șansă istorică.
Eu cred că trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru ca următoarea etapă a statalității, deceniul 2020-2030, să fie una mai frumoasă și mai demnă decât etapele precedente. Eu însumi, ca politician, sunt și voi fi onorat să contribui personal la realizarea acestui deziderat comun.
O vorbă veche spune că domnitorii sunt muritori, în timp ce poporul și țara sunt veșnice. De aceea, cred că fiecare demnitar trebuie să țină cont de acest adevăr și să aibă drept prioritate interesul istoric, nu interesele de moment. Iar devotamentul său să fie întru totul față de țara pe care o servește.

Noi și urmașii noștri merităm să trăim într-un stat de drept, suveran, liber și democratic.
Trăiască Moldova!