Președinția Republicii Moldova
27 ianuarie este o zi încărcată de un trist simbolism. Este ziua în care comemorăm victimele nevinovate ucise în timpul Holocaustului - șase milioane de evrei, dintre care un milion și jumătate de copii, sute de mii de romi și persoane cu vederi politice diferite față de regimurile de atunci.
Din nefericire, Holocaustul a lăsat o urmă sângerândă și în istoria poporului nostru. Căci Holocaustul nu înseamnă doar Buchenwald, Auschwitz, Babiy Yar sau Treblinka. Holocaustul înseamnă și cei peste 100 de mii de evrei basarabeni și români, peste 150 de mii de evrei ucraineni și peste 11 mii de romi, care au murit sau au dispărut fără urmă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în lagărele de concentrare din Transnistria. Înseamnă și peste 11 mii de evrei ținuți în ghetoul din Chișinău. Și împușcarea cu sânge rece, în doar câteva luni ale anului 1941, a mii de evrei care până atunci locuiau pașnic, alături de moldoveni, în Edineț, Călărași, Lipcani sau Florești. Fără judecată, fără drept la apărare. Bătrâni, copii, oameni simpli de meserii la fel de simple, neînregimentate ideologic, cum ar fi croitori, negustori, covrigari sau farmaciști.
Și acum, la trecerea atâtor decenii, nu încetăm să ne întrebăm: cum au fost posibile acele orori? Cum au fost posibile asemenea crime săvârșite asupra omului de către om? Cum se poate transforma, peste noapte, vecinul în dușman de moarte, iar omul de alături - în călău? Sunt niște întrebări dureroase pe care trebuie să ni le punem fiecare și la care să căutăm răspunsuri. Pentru a nu permite, sub nicio formă, repetarea istoriei.
Răul cel mare nu începe de la glonț sau pumn. Răul cel mare începe de la cuvântul care naște și permite declanșarea urii. Iar ura face posibilă apăsarea degetului pe trăgaci. E cu atât mai important acum, în epoca războaielor hibride, a avalanșei de dezinformare și de știri false și minciuni, să depistăm și să condamnăm tranșant orice discurs de ură, discriminare, violență sau șantaj asupra oamenilor, indiferent de etnie, origine, religie sau viziuni politice. Libertatea de exprimare și dreptul de a protesta sunt stâlpi de bază ai fiecărei democrații, însă nimic nu poate justifica utilizarea acestora pentru instigarea la ură și violență.
Avem responsabilitatea nu doar de a păstra memoria, dar și de a acționa, fără teamă și cu hotărâre, în fața manifestărilor extremiste, menite să pună în pericol eforturile noastre de promovare a păcii și bunei înțelegeri. Este nevoie să construim și să păstrăm relații de prietenie, toleranță și acceptare interetnică, relații bazate pe încredere și respect reciproc. Nu putem schimba trecutul, dar putem să ne asigurăm că generațiile viitoare nu se vor confrunta, și ele, cu astfel de urgii.
