Dragi profesori, distinși oaspeți,
Mă bucur să ne revedem la a doua ediție a Forumului Național al Cadrelor Didactice. Anul trecut – când am inițiat această platformă – ne-am propus ca discuțiile și pasiunea pentru educație să ne reunească anual și este încurajator că vedem că această inițiativă se transformă în tradiție.
Mai ales că discuțiile despre educație sunt mereu binevenite într-o vreme a transformărilor după care trebuie să ținem pasul – transformări în științe, sociale, politice.
Este greu să vorbești în fața atâtor profesori.
Dumneavoastră sunteți foarte atenți – aveți mintea antrenată să observați orice denaturare, eroare, dar și orice lucru minunat spus sau făcut. Vă rog să continuați la fel. Și nu doar în clasă. Dar și în comunitate, în localitatea voastră, în societate.
Avem nevoie de cât mai mulți oameni care nu tolerează falsul, ignoranța, violența, răul. Și avem nevoie – poate chiar mai mult – de oameni care observă lucrurile bune, le scot în evidență și le multiplică.
Anul trecut, invitatul nostru, domnul Miclea, a avut o prezentare aprofundată despre ce și cum predăm. Ascultând discursul domniei sale mă gândeam cât de multe stau, totuși, pe umerii dumneavoastră. E greu să crești un copil, dar pentru a crește zeci, sute, mii de copii îți trebuie o putere nemărginită. Și voi aveți această putere!
Drept dovadă stau premiile luate de copiii noștri la nivel internațional, dar și recunoașterea profesionalismului cadrelor didactice din Moldova atât în țară, cât și peste hotare.
Anul trecut elevii noștri au adus acasă 52 de premii de la concursuri internaționale prestigioase. În primele 6 luni ale anului 2024, elevii noștri au adus 34 de premii, inclusiv 5 medalii de argint și 14 de bronz.
Tot anul trecut, la Olimpiada Internațională a Profesorilor, doamna Natalia Morari din Anenii Noi s-a clasat în Top 30% din cei mai buni dascăli, din 100 de mii de participanți!
Doamna Tatiana Popa din Chișinău a fost recunoscută printre primii 20 de influenceri mondiali în domeniul educației.
Să aplaudăm reușitele elevilor și profesorilor noștri!
Cum să facem mai bune educația, școala, mediul de predare - este o întrebare la care eu caut răspuns de ceva vreme. O țară arată așa cum arată o școală din acea țară. O clasă de elevi lângă profesorul ei este oglinda noastră a tuturor.
Nu e suficient să vorbim despre meritele profesorilor, trebuie să facem cât mai multe pentru ei. Planul meu pentru educație nu se poate face într-o zi, însă este pe cât se poate de limpede.
Am început împreună cu ministerul, împreună cu dumneavoastră lucruri bune și ele trebuie să continue.
- Am majorat cu 15% salariile tuturor pedagogilor și educatorilor din țară, din 1 ianuarie 2024. Am dublat bursa la pedagogie.
- Investim 1,3 miliarde de lei în rețeaua școlilor -model – vom renova și dota integral 35 de școli, câte una în fiecare raion.
- Am renovat circa 200 de școli și grădinițe în ultimii 3 ani. În 152 de instituții se repară blocurile sanitare. Două sute de școli au fost dotate cu mijloace ale tehnologiilor informaționale. Modernizarea și dotarea spațiilor educaționale va continua în același ritm.
- Am creat Institutul Național pentru Educație și Leadership pentru că vrem să creăm un mediu în care fiecare profesor să se simtă susținut și să poată avea alături un mentor.
- În 2024 peste 4000 de cadre didactice și 3000 de educatori vor beneficia de instruire gratuită.
- Vrem să atragem cât mai mulți specialiști în domeniu – salariul unui tânăr specialist poate ajunge la 10 mii de lei în primul an de activitate deja.
Tocmai pentru că știm că nu este suficient, am crescut indemnizația la 200 de mii de lei, oferim 1000 de lei pe lună compensație pentru chirie, am dublat la 4000 de lei compensația pentru materialele didactice pentru toți profesorii.
Probabil când spun aceste lucruri simțiți exact ce simt și eu – că nu este suficient, că profesorii merită mult mai mult, că trebuie să creștem prestigiul, condițiile de viață și de muncă ale profesorilor, dar și calitatea studiilor mult mai repede.
De fiecare dată când facem o acțiune în învățământ, știm că e nevoie de mai mult. Dar începem de la realitatea în care trăim și știm unde mergem.
Mai avem mult până a ajunge unde ne dorim. Iar ce îmi doresc eu este și ambițios, și firesc în același timp.
Îmi doresc ca profesorii din Moldova să nu se gândească la hârtii. Să nu se gândească la salariu. Să se gândească la copiii din clasă.
Și îmi doresc ca toți copiii din Moldova să se gândească la profesori cu respect și să intre în școală cu bucuria descoperirii și cu conștientizarea responsabilității proprii.
Nu putem despărți educația în două – carte la școală și bună creștere acasă. Ele sunt indivizibile. Școala este mai mult decât cunoștințe academice.
Profesorii pot frânge sau forma caractere, pot înăbuși sau dezvolta potențialul unui copil. Am zis profesorii pot, pentru că aceasta este o putere – o putere enormă – care vine și cu o responsabilitate enormă.
Știu că dumneavoastră sunteți conștienți de impactul asupra unor destine.
Și cred că nu trebuie să fiți lăsați singuri în această misiune – toți – familia, comunitatea, statul trebuie să lucreze într-un efort comun pentru a crea un mediu sănătos și potrivit pentru învățare și pentru dezvoltare de valori.
Probabil, ați citit anterior acest fragment dintr-o scrisoare a unui supraviețuitor al Holocaustului, care spune cam așa:
„Dragă profesor, eu sunt un supraviețuitor al lagărelor de concentrare.
Ochii mei au văzut ce nimeni nu ar trebui să vadă: camere de gazare construite de ingineri învățați, copii otrăviți de medici cu studii, bebeluși uciși de asistente medicale, femei și copii împușcați și arși de absolvenți de licee și universități.
Prin urmare, sunt suspicios față de educație. Solicitarea mea este: Ajutați-vă elevii să devină umani. Eforturile voastre nu trebuie să producă monștri învățați, psihopați competenți, Eichmani educați.
Citirea, scrierea, aritmetica sunt importante doar dacă ne ajută să facem copiii noștri mai umani.”
Pe cât de tragic, pe atât de comprehensiv este acest text. Mai ales că trăim din nou într-un context regional în care sunt omorâți copii, bombardate școli și spitale, distruse orașe întregi.
Războiul pornit de Rusia în Ucraina ne readuce – ca o palmă peste față – urgența construirii de valori în școală, acasă și în societate.
Să dezvoltăm în copii responsabilitatea – față de propria viață, dar și față de celălalt. Să-i învățăm să nu fie indiferenți în fața răului, chiar dacă el se întâmplă altcuiva.
Cum să fii liniștit în casa ta când în casa vecină suferă sau mor copii mici? Să-i învățăm că a face bine este o putere mai mare decât a face rău.
Să le arătăm că reușita vine prin disciplină, proactivitate și autonomie. Că atunci când îi lăsăm pe alții să decidă în locul nostru, există riscul să nu ne placă încotro mergem și ce suntem.
Să-i ajutăm să se ridice când cad jos – eșecul nu este o dramă, ci o lecție. Ușor de spus, greu de făcut. Și noi, adulții, avem obligația să deprindem copiii să fie rezistenți, greșelile și provocările sunt sănătoase.
Vă rog să țineți cont de acest lucru și în clasă – e mai bine să greșești decât să te temi să acționezi.
Să învețe de la noi integritatea și onestitatea – nu există pernă mai bună pe care să dormi noaptea liniștit. Și nu există succes adevărat prin minciună și furt.
Să-i deprindem că prin colaborare putem obține lucruri mult mai mari decât de unii singuri. Și fraza „să moară capra vecinului” de obicei are consecințe negative pentru tot satul. Când toți au un nivel de trai bun, întreaga societate are de câștigat.
Și, nu în ultimul rând, să le arătăm democrația. Nu doar să le predăm, ci să încurajăm comportamente bazate pe valori democratice, cum ar fi respectul, toleranța, discuțiile deschise și acceptarea diversității de opinii.
Și să ne aducem aminte, cât mai des, că avem privilegiul să discutăm așa cum o facem azi, să predăm, să mergem la școală, să gândim liber pentru că avem pace. Și pentru că trăim într-o democrație.
Vă rog să ne ajutați să asigurăm pacea și democrația în continuare. Pentru că anume aceasta înseamnă calea noastră europeană. Referendumul și aderarea la Uniunea Europeană nu este politică.
Este șansa de a ne pune țara la adăpost și șansa copiilor noștri ca în 10 ani să aibă aceleași drepturi și oportunități ca un cetățean german, francez sau polonez.
Unii vor încerca să ne ducă înapoi. Vă rog să ne ajutați să ducem Moldova înainte. Unde vorbim despre școli și elevi, în loc să-i ferim de bombe în subsoluri. Unde finanțarea per elev este de 10 ori mai mare decât în Moldova de azi iar salariile profesorilor sunt pe potriva efortului pe care îl fac.
În acest context, vă îndemn să medităm la rolul nostru și la obiectivul vostru ca profesori.
Într-o lume cu război la hotar, cu fenomene meteo extreme, cu intensificarea intoleranței, cu creșterea incertitudinilor, cu amplificarea populismului și minciunilor, cu negarea științei, cu avansarea inteligenței artificiale – în această lume copiii noștri au nevoie ca voi să le formați mințile, dar mai ales inimile.
Vă invit să reflectăm la aceste lucruri și la multe altele pe care le veți discuta la Forum pentru a vă inspira unii de la alții, pentru a merge acasă plini de energie și speranță.
Vă doresc să porniți noul an școlar cu încredere, entuziasm și putere de a munci pentru educație și viitorul copiilor noștri.
Și vă doresc ca despre fiecare dintre voi într-o zi un copil să spună „am avut norocul unui profesor foarte interesant și bun”. Să construim împreună o societate de învingători!